De-a lungul timpului de cand grădinăresc curat, am simțit mai intai la mine în grădină ce diferență mare este între legumele din piață și cele din grădină. Îmi amintesc cum într-o duminică am făcut o salată de pătrunjel din grădină (taboulleh) și soțul meu m-a întrebat ce soi de patrunjel e ăsta că nu are același gust cu pătrunjelul din piață. I-am răspuns ca e doar proaspăt cules și neforțat cu nimic sa crească repede.
Apoi, am citit în ochii (și în mesajele) celor cu care colaborez satisfacția reușitei grădinăritului curat cu respect față de natură și față de ei înșiși. Bucuria de a obține propriile roșii, castraveți, fasole verde, verdețuri… Unii mai hotarati au chiar gradină de iarna pe care i-am încurajat să o cultive.
Această bucurie de a cultiva și în același timp de a aduce și altora bucurie m-au călăuzit spre a căuta în permanență remedii și soluții pentru grădină. Și am ajuns la concluzia că dacă grădina este echilibrată și are tot ce-i trebuie, se apără singură de boli și se dezvoltă armonios.
Din acest motiv aș vrea să-ți vorbesc puțin despre carențele sau din contră excesele de elemente pe care le poți vedea chiar tu privind plantele din grădina ta.
Așa cum probabil deja știi, cele mai importante elemente chimice foarte necesare plantelor tale sunt azotul (N), potasiul (K) și fosforul (P). Ele se numesc macroelemente de vreme ce este nevoie de cantități mai mari pentru dezvoltarea plantei
Azotul (N)este necesar în creșterea plantei, este extrem de important in fotosinteză (așadar ajuta la hrănirea plantei), se ocupă de creșterea rapidă a frunzelor și oferă culoarea verde frunzelor.
Când azotul e prea mult plantele vor crește luxuriant (vor avea multe frunze de culoare verde închis aproape albăstrui), vor fi sensibile la căldură, secetă, boli și dăunători, nu fructifică suficient sau dacă fructifică fructele nu au gust și nu se păstrează bine dar ce este cel mai grav este că se acumulează nitrați în cantități mari (mai ales în pomii fructiferi la care se prelungește perioada de vegetație). Mai mult, plantele sunt sensibile la boli și dăunători din cauza membranelor celulare care devin subțiri și nepotrivite rolului lor.
Remedii: Dacă ești în situația asta oprește orice administrare de azot (macerate de plante – urzică, iarbă, zaț de cafea, gainat sau macerat de gainat). De asemenea notează că maceratul de urzică e bun doar până la un punct al dezvoltării unor plante din grădina ta (cele cu fruct – ardei, tomate, vinete, castraveti) – acela al apariției bobocilor șipână la recoltare la altele (varză, salată, spanac)
Cand azotul e prea puțin frunzele de la baza plantei sunt îngălbenite (au o culoare verde foarte, foarte pal) iar ramificațiile plantei sunt reduse. Frunzele din varf sunt ceva mai verzi planta folosind azotul disponibil pentru foliajul tânăr.
Remedii: Dacă ești în această situație, administrează macerat de urzică, macerat de găinaț, adaugă compost sau mulcește cu iarba).
Potasiul (K) se ocupă de roade crescând producția și îmbunătățind calitatea fructelor (prin sinteza de proteine și zaharuri). Ajută la creșterea rezistenței la frig, secetă (prin deschiderea și închiderea stomatelor – care reglează echilibrul apei în plantă prin transpiratie), boli fungice și dăunători (prin încurajarea sintezei de grăsimi ce se află în membranele celulare).
Când potasiul este prea mult se produce o „paloare” a coloraţiei verzi a frunzelor. Pe frunzele bătrâne mai pot apărea arsuri pe marginea sau doar în vârful frunzei (o dungă fină de culoare ruginie). Acest exces determină şi o deficienţă în aprovizionarea cu Magneziu şi Calciu a plantelor.
Remedii: nu adăuga cenușă în niciun caz și nu administra îngrășăminte cu potasiu
Când potasiul este prea puțin culoarea frunzelor devine verde-închis şi apoi brună, marginile frunzelor se decolorează la început, iar mai târziu se necrozează şi se brunifică. Uneori, frunzele marginale se deformează și totodată se micşorează rezistenţa plantelor la boli. Deficiența de potasiu se manifestă cu preponderenţă pe solurile cu conţinut ridicat în humus şi săruri solubile de calciu şi magneziu, tasate, slab aerate, pe soluri supuse frecvent uscăciunii şi umidităţii excesive.
Remedii: extractul de cenușă, maceratul de tătăneasă și de păpădie
Fosforul (P) este esențial pentru dezvoltarea rădăcinilor și pentru creșterea plantelor. Ajută la fructificare și formarea semințelor, cât și în coacerea timpurie și oferă rezistență plantelor asupra patogenilor.
Carența de fosfor este foarte vizibilă pe frunzele plantelor, ele capătă o culoare mov, pe care probabil ai întâlnit-o des după ce plantezi răsadurile (mai ales de roșii și ardei). E și firesc sa fie așa de vreme ce rădăcinile sunt încă mici și lipsa de fosfor (datorată în acest caz particular stresului transplantării) nu le poate dezvolta suficient de repede
Partea aeriană a plantelor creşte lent, tulpinile sunt subţiri, seminţele nu se mai formează: întârzie înflorirea şi fructificarea, florile avortează; se obţin producţii scăzute şi de calitate inferioară; căpăţânile de varză crapă, plesnesc fructele la tomate iar frunzele de salată devin fragile.
Ca remedii poți lua în considerare în primul rând regândirea sistemului de irigare (plantele tale primesc prea multă apă), adăugarea de făină de oase, mraniță, compost, adăugarea de argilă (care să mai preia din excesul de umiditate), gunoi de grajd în compost
Excesul de fosfor este foarte rar întâlnit, duce la acumularea acestuia sub formă minerală, mai ales în organele vegetative şi are loc maturarea plantei înainte de vreme şi obţinerea de recolte slabe. Prin dereglarea absorbţiei fierului în rădăcină se declanşează fenomenul de cloroză ferică.
Iată că nu orice modificare de aspect al frunzelor este din cauza unor boli și de aceea este important să cunoști semnele carențelor unor elemente. Acestea sunt doar macroelementele, însă lângă ele se așează microelementele (Calciu, Sulf, Magneziu, Fier, Mangan, Bor, Cupru și Zinc) care dacă nu există sau planta nu le poate folosi corect dau modificări în aspectul plantei (frunze, tulpină, fructe)
Spune-mi într-un mail dacă la tine în grădină se întâmplă ca plantele și implicit producția să fi avut de suferit din cauza carențelor sau excesului de macro și microelemente.
Soluții naturale pentru a îmbunătăți aportul acestor elemente.